Preot Traian Mosic: Din cele traite printre oamenii de la Izvoarele Jiului – Seminaristii, ep.1

Era duminica si duminica seara eram invitati la bal in Hondol. Ne-am pus la “spiţ” si ne-am dus la bal. Stiu ca am dansat multe fete, indeosebi pe cele doua surori ale pantofarului Miclos Cibian. Una era Olivia, pe cealalta…, nu-i mai stiu numele. Erau frumoase si mai elegante decat altele. Cibian era un om instarit, casa mare, aranjament elegant. Dansandu-i fetele, Miclos s-a simtit onorat si obligat sa ne cheme noaptea, dupa bal, sa ne omeneasca si sa dormim la ei.

     Romulus s-a dus la unchiul sau Stefi. Eu si cu un coleg de seminar, Patru Munteanu a lui Poleacu din Batiz, poreclit “Strompea”, ne-am dus la Cibian, care avea un baiat, fost coleg la Liceul “Decebal” din Deva cu Munean Petru a lui Poleacu. Stiu ca ne-am ospatat. Ne-au lasat pe amandoi intr-o camera mare cu doua canapele.

     Ei, familia, s-au dus in alte incaperi in curte. W.C.-ul era in curte, dar pe acolo se plimba, legat de o sarma, pe toata lungimea curtii un caine mare. Peste noapte ne veneau nevoile cele mari. Incercam sa iesim prin bucatarie cat mai aproape de closetul din curte. Cainele “ham, ham”, se da la noi. Graba era mare si presanta, unde dracu’ sa ne usuram?!

     In camera noastra era un ciubar mare, cu un oleandru, inalt de atingea tavanul. Racaim cu mainile, facem o gropita in pamantul din ciubar, ne descarcaram, ne usuraram…Am acoperit rusinea cu pamantul scos deoparte. Totul in ordine. Nici urma ca s-a miscat pamantul din ciubarul cu oleandrul.

     Luni, pe la amiaza, plecam spre casa. Le multumim gazdelor pentru buna ospitalitate si…la revedere. Venim la Batiz, dupa ce am vizitat pe o fata frumoasa din Calanul Mic, pe nume Lucretia Georgescu, de la care am prima editie a poeziilor Eminescu, editate de Titu Maiorescu, 1869. Fata culta, studenta la litere in Cluj.

     Venim la Batiz cu Romulus, Strompea nu stiu pe unde plecase. Ne scaldam la Bai la Calan si pe un iaz la Strei. In Batiz, intr-o gradina, stau pe un balansoar, la umbra. Vine la mine o verisoara a lui Strompea, o fetita tanara, frumoasa si destul de emancipata. Am stat mult de vorba cu ea. Cand a venit Petru-Strompea acasa, ne-a gasit imbratisati, ne pupam de mama focului…Am mai stat in Batiz doua-trei zile si dupa doua saptamani de aventura placuta, am sosit acasa. Dupa zece zile primesc o scrisoare din Batiz. Colegul lui din Hondol ii scrie: “Firea-ti ai dracului, de doua aptamani pute in camera unde ati dormit voi. Am desfacut canapelele, am cautat dupa mobilier, pute grozav…Stim ca v-ati cacat, dar unde?!

     Raspund:  “in ciubarul cu oleandru”.